File din istoria fonfleului românesc: cum a ajuns fata popii din mahalaua Stelea mare vedetă de comedie la Paris :D

fonfleu

– Povestea unei invenții grosolane din presa interbelică –

Notă pentru necunoscători: “Fonfleul e ştirea gogonată, fără nici o acoperire în realitate, servită publicului consumator ca având credibilitatea unei surse sigure” – Ion Cristoiu

Documentam zilele trecute niște scandaluri amoroase petrecute în zorii (sau în noapțile fierbinți?!) României moderne. Povești puțin știute, unele devenite secrete de stat, din rațiuni de imagine, altele, ajunse la urechile jurnaliștilor, transformate chiar în scandaluri diplomatice.

Sunt implicate nume cu mare reputație în istoria noastră, nume care scapă printre notele seci de jurnal ale unor observatori deloc mai puțin notorii. Mergând pe urma acestor nume, am dat, inevitabil, peste alte povești savuroase.

Le-am confruntat și pe acestea cu documente contemporane epocii lor și așa am ajuns, la un moment dat, în arhiva Bibliotecii Digitale a Bucureștilor, citind articole din faimoasa “Ilustrațiune Română”, suplimentul celor de la “Universul”.

Pe pagina 3 a unui număr din 1937, dau peste o poveste senzațională de pe vremea lui Grigore Ghica Vodă: fascinația pentru spectaculoase reprezentații internaționale de teatru face victime până și în mahalalele Bucureștilor.

F1

Fiica unui preot se îndrăgostește de un actor italian și fuge cu el în Italia. Dramă mare în mahala, dramoletă în Italia, unde fantele se plictisește repede de fata popii și o lasă baltă.

F2

Dar fata își urmează visul. Pleacă la Paris, face studii teatrale și ajunge o mare vedetă a comediei, sub numele de Esmeralda de Repay. Moare în 1863 și e îngropată cu mare pompă la Paris… Prea frumos ca să fie adevărat!

F3

Am încercat în fel și chip să dau de faimoasa Esmeralda de Repay. Văzând cum mă chinui, Google a încercat, simpatic, să mă ajute, sugerându-mi ba “replay”, ba “repayment”, în loc de Repay. În zadar! Tot ce am găsit a fost un articol din “Jurnalul național”, din 2008, care preluase povestea din “Ilustrațiunea” fără să o mai verifice. Vorba aceea, nu lăsa realitatea să-ți strice o poveste bună!

Aventura “celebrei duduci” nu e, de fapt, decât un mare fonfleu de presă. Are, totuși, câteva exagerări scăpate din prea mult entuziasm – așa e când te fură povestea! – fata popii se numește fix Smărăndița!, epitaful îi e scris taman de Dumas! și alte câteva, pe care vă las plăcerea să le descoperiți singuri.

Dar stilul, ca și locul pe care îl ocupă în revistă, nu lasă nici o îndoială că genul era bine împământenit în presa interbelică românească. Tradiția continuă. Lectură plăcută!

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s