DIEGO FORLAN: Singurătatea golgeterului de cursă lungă

N-a avut o carieră fotbalistică limpede, de felul acelora care cad atât de adesea pradă clişeelor comentatorilor de sport. Parcă mai mereu i-a lipsit câte ceva ca să devină cel mai cel: ba o echipă, ba un coechipier, ba un dram de noroc, ba 2 milimetri, ba un vârf de gheată. Târziu, când a înţeles asta, revelaţiile de genul ăsta vin mereu târziu, Diego a luat-o pe cont propriu. Un destin solitar, contrastând cu grija cu care şi-a încojurat colegii, căci lângă el, din fotbalul său generos, s-au născut vedete precum “Kun” Aguero sau Luis Suarez.

Un destin solitar, în felul golurilor sale, născute din ele însele. Căci nu există în lume un golgeter de asemenea calibru – un om de peste 20 de goluri pe sezon ani la rând – care să fi marcat mai multe goluri din afara careului de 16 metri. La fel de exploziv în execuţii cu ambele picioare, Diego folosea careul de 6 metri exclusiv pentru călcâie şi driblinguri pe metru pătrat. Topul celor mai frumoase 10 goluri ale sale o dovedeşte: 9 şuturi de la distanţă şi unul de la marginea careului de 16 metri, drop-ul lateral de toată frumuseţea din finala mică împotriva Germaniei de la Cupa Mondială din Africa de Sud.

Tot mai singur la Atletico, împins pe banca de rezerve după ce fusese omul numărul 1 al campaniei care a adus la Madrid Cupa Europa League, apoi Supercupa Europei, Diego Forlan şi-a trecut în cont performanţe fantastice cu echipa naţională a Uruguayului: finala mică la Mondialele din Africa de Sud, în 2010, când a fost ales cel mai bun jucător al competiţiei, şi Copa America, în acest an, în Argentina. La 32 de ani, la capătul unei cariere tumultoase, Forlan era împăcat. Bunicul şi tatăl său puteau fi mândri de el, de Diego, cel care, la fel ca ei, mari jucători ai vremii lor, câştigase Copa America!

Diego s-a despărţit ieri de Madrid. Pe uşa din dos, spun ziariştii spanioli, deloc impresionaţi de conferinţa de presă lăcrimoasă organizată de Atletico. Merita mai mult în schimbul celor 96 de goluri marcate în tricoul alb-roşu… La Inter, unde a fost chemat de urgenţă după plecarea lui Eto’o, îl aşteaptă o nouă provocare, pe care Diego o va lua personal, ca de obicei. Este, din nou, doar el cu el, aşa cum îi stă bine unul golgeter de cursă lungă. Mi-e lene de superlative azi, aşa că zic doar atât: dacă ar fi fost să joc fotbal, ca Diego mi-ar fi plăcut să joc.

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s