NEA VASILE FLAŞNETARUL: Viaţa ca un bilet de papagal

Centrul Vechi al Bucureştiului îşi păcăleşte zi de zi destinul dramatic, venind mereu cu ceva nou şi viu şi vesel în întâmpinarea trecătorilor dornici de distracţie şi a turiştilor curioşi să-i descopere farmecul. În forfota serii, şansonetele lui nea Vasile flaşnetarul te duc pe trasee fără greş: îţi descoperă cele mai bune cârciumi şi locurile încărcate de istorie, te scot în faţa tinerilor veseli şi a unor frumuseţi nostalgice după şarmul vieţii de odinioară, pentru ca la final să te amăgească cu un bilet de papagal. Îl citeşti şi, gata, eşti condamnat la fericire!

Din Lipscani nu ai voie să pleci nefericit! Nea Vasile flaşnetarul, cel mai vesel şi mai viu personaj al Centrului Vechi, s-a ocupat deja de asta. În mersul său legănat de valsul interbelic pe care îl lungeşte învârtind din timp în timp, egal, o manetă, îşi permite să zâmbească neastâmpărat pe sub mustăţi, ca omul care ştie exact cum stau lucrurile. Iar zâmbetul său are un tâlc ascuns. De fapt, ce-a făcut nea Vasile? Demult, în copilărie, a măsluit destinele oamenilor, deodată cu biletele de papagal! Pe vremea când deprindea de la bunicul său, prin mahalaua Ploieştiului, meseria de flaşnetar, nu erau – îşi aduce şi acum perfect aminte – decât vreo patru tipuri de bilete pe care papagalii cei coţofeni ţi le scoteau din cutiuţe la întâlnirea cu destinul. Dar Vasilică, băietanul care a furat meserie în culisele fabuloase ale unui circ particular, acum mai bine de 30 de ani, Vasilică a schimbat asta de cum a avut el mica lui flaşnetă. A stat şi a scris bileţele multe-multe, bileţele vesele şi variate, toate despre dragoste. Şi toate de bine! Aşa că, dacă-l întâlneşti pe Lipscani, la colţul Băncii Naţionale dinspre Smârdan sau prin desele sale peregrinări printre terasele forfota de lume bună, să ştii că nu ai cum să greşeşti. Oricare dintre ajutoarele lui nea Vasile ţi-ar trage biletul – şoriceii Căpşunica sau Parfumel ori unul dintre papagalii Trandafir, Pătrăulea sau Doru Steriad – vei pleca oricum optimist, contaminat de gândul bun al flaşnetarului. „Toate sunt bilete de dragoste, bilete de bună dispoziţie, bilete de amuzament, care să-i însenineze ziua omului. Ce, eu sunt Mama Omida să vestesc prepestenii?”, se amuză Vasile Enişor, iar zâmbetul său şarmant, din alte vremuri, e imediat surprins de zecile de curioşi care îl urmăresc prin Centrul Vechi. Adevărul e că nu ai cum să nu îl remarci, îmbrăcat “la patru ace”, cu veston negru, papion şi joben cu boruri largi, pe care Căpşunica şi Parfumel se hârjonesc nevoie mare. De 3 ani bate Centrul Vechi în lung şi în lat, înveselind lumea cu cântece de voie bună, cu poante şi poveţe şi, la cerere, cu bileţelele sale de papagal care vestesc fericirea oricui e pregătit să creadă că dragostea e peste tot şi e pentru fiecare dintre noi.

În “Formula AS”, un reportaj despre Centrul Vechi al Capitalei.

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s