Verbiajul urii şi concizia iubirii: despre fascinaţia textelor scurte

“Ce diferenţă: 300.000 de cuvinte de ură contra 179 de cuvinte de dragoste!”, scrie pe portalul Poynter Roy Peter Clark, punând în balanţă manifestul de 1.500 al criminalului de la Utoya şi emoţionantul schimb de SMS-uri dintre o tânără supravieţuitoare a masacrului din Norvegia şi mama acesteia.

Pornind de aici, Clark ridică o discuţie despre stilistica textului scurt, despre cât de multe se pot spune în puţine cuvinte. Discuţia face sens şi dacă ne raportăm la universul media de la noi, acolo unde, cel mai adesea, textul scurt este asociat producţiilor fără substanţă ale tabloidelor. Avem, prin urmare, destulă producţie de text scurt – dacă punem şi construcţiile adesea ilogice şi nesubstanţiale din mediul online -, dar aproape deloc calitate pe textul scurt, acolo unde, în afară de Tolo şi alţi câţiva tabletari, unii crescuţi chiar la şcoala sa de presă, puţini calcă pe urmele unor Radu Cosaşu sau Tudor Octavian. Dacă pe long stories avem mai multe “centre de creaţie” (Esquire, DoR sau Formula AS), pe short text am avut prea puţine experimente (unul dintre ele realizat de Tolo pe platforma Orange World, altul, tot de el, prin tolosport-ul din Dilema Veche). Cam puţin pentru potenţialul expresiv fantastic al genului scurt. Explicabil, totuşi, într-o ţară în care mult se confundă cel mai adesea cu bun.

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s