Noul ads: trei observaţii

Azi a apărut pe piaţă săptămânalul ads, editat de Adevărul Holding, urmaşul cotidianului gratuit “Adevărul de Seară”, care şi-a încetat apariţia. Cu un tiraj de 250.000 de exemplare şi cu ediţii în toate judeţele în care apărea vechiul “AdS”, noul produs devine, din start, săptămânalul cu cel mai mare tiraj din România. Câteva concluzii, după o primă răsfoire.

1. Încă din editorialul din pagina 2, Sabin Orcan, redactorul şef al săptămânalelor ads, îşi contrazice patronul, Dinu Patriciu, care afirmase că reţeaua de gratuite “Adevărul de Seară” fusese gândită ca o investiţie în marketing al cărei scop va fi fost atins în momentul deciziei de suprimare a apariţiei acesteia. “De ieri, cotidianul gratuit „Adevărul de Seară“ nu mai există. Motivul e simplu: chiar dacă din punct de vedere al audienţei a fost un succes, ajungând în numai doi ani la peste un milion de cititori pe zi, criza prin care trecem i-a tăiat şansele de a deveni profitabil”.

Cum era evident pentru cei mai mulţi, reţeaua de gratuite a fost gândită ca business, nu ca investiţie de marketing. Gândită prost, desigur, de vreme ce reţeaua a fost lansată şi apoi extinsă heirupist chiar la începutul crizei, când alte trusturi închideau deja gratuitele nu doar la noi în ţară, ci peste tot în lume.

2. Noul săptămânal păstrează întocmai grafica fostului cotidian gratuit. Asta dă impresia de fuşereală a proiectului. Cu două excepţii, toate articolele din ziar au o singură fotografie, fapt ce sugerează lipsa de substanţă a textelor, iar în cele mai multe cazuri o întăreşte chiar. Ai senzaţia că eşti păcălit. Că trebuie să plăteşti pentru ceva ce până ieri primeai gratis. Ba chiar pentru mai puţin, întrucât, chiar şi în structura de 32 de pagini a ediţiei de Bucureşti, din care 4 de mică publicitate şi 7 de program TV, citeşti într-un număr săptămânal cam cât în două ediţii de cotidian.

Revenind, ideea păstrării identităţii grafice pentru a face mai uşoară trecerea de la cotidian la săptămânal nu stă în picioare, câtă vreme adresabilitatea e alta: tarabă, plus public dispus să plătească pentru informaţia din ziar.

3. Contrar promisiunilor, din săptămânal (ediţia de Bucureşti, cel puţin) lipsesc genurile grele ale jurnalismului: reportajul şi ancheta. Interviu găseşti, dar nimic să te dea pe spate. Comparaţia cu fostele săptămânale MediaPro nici nu merită făcută.

Pe scurt: un brand care nu spune nimic, ads, moştenit de la “Adevărul de Seară” (asta da investiţie în marketing!), o grafică împrumutată săptămânalului de la un cotidian şi un conţinut pe care, fără exagerare, o echipă de cotidian îl poate propune în orice zi, fără mare efort de creaţie şi documentare. Proiectul e doar la început, dar parcă tocmai de aceea ar fi putut cu veni ceva mai consistent la primul număr.

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s