TIFF 2011: De ce nu e “lame” spotul TIFF

TIFF – Festivalul Internaţional de Film Transilvania – împlineşte, iată, 10 ani. Cum nicăieri 10-le nu înseamnă mai mult decât în fotbal, organizatorii au gândit comunicarea evenimentului pe ideea legăturii dintre fotbal şi film. Aşa s-au născut teaserele cu tricourile cu numărul 10 ale lui “U” şi CFR. Tot altfel a apărut şi afişul oficial, cu regizorul Corneliu Porumboiu, fiul celebrului fost mare arbitru de fotbal Adrian Porumboiu, pozând în rol de mare coordonator de joc.

De altfel, spotul TIFF 2011 e centrat tocmai pe suprapunerea dintre cel mai cunoscut film al lui Porumboiu jr, “A fost sau n-a fost?” şi lumea fotbalului, în care activează tatăl său, actualmente finanţator al echipei de fotbal din Vaslui. Filmul, regizat de Marian Crişan, după un scenariu de Mihai Chirilov, Marian Crişan şi Tudor Giurgiu, recreează decorul unui talk-show la o televiziune locală, la fel ca în “A fost sau n-a fost?”, doar că tema discuţiei nu mai e Revoluţia din 1989, ci controversele stârnite în jurul unei faze dintr-un meci de fotbal.

Asumat provocator, spotul din acest an, care iese din linia reinterpretărilor cu tentă umoristică ale unor titluri celebre din filmografia mondială, a ridicat sprâncenele multora dintre fanii declaraţi ai proiectului TIFF. E “lame”, e prea lung, ce treabă are filmul cu fotbalul, un spot ar trebui să li se adreseze tuturor iubitorilor de film, nu doar celor care se pricep la fotbal, au fost reacţiile apărute recurent pe mess, fb sau pe bloguri.

În 10 ani, TIFF a reuşit să impună nu doar unul dintre cele mai respectate branduri culturale din România, ci şi să cultive comoditatea unui public căruia i-a servit în mod constant “chestii mişto”, care dădeau bine în general şi care, având referinţe culturale solide, erau oricum greu de contestat în particular. Aşa s-a creat, în timp, o periculoasă concupiscenţă între TIFF şi publicul său cel mai fidel, care, în parte fără o solidă cultură (filmică), s-a obişnuit să ia totul de-a gata, fără a-şi mai pierde vremea cu digerarea a ceea ce i se serveşte. O mămăligă pe afişul TIFF, ce mişto! O ţărăncuţă cu fusta-n vânt pe Cetăţuie, a la Marilyn Monroe, ce mişto! 007, ce mişto!

A contribuit la această stare de fapt şi lipsa unui curent critic solid în jurul festivalului, câtă vreme, în majoritate zdrobitoare, atât presa de specialitate de la Bucureşti, cât şi presa locală de la Cluj au pactizat cu proiectul, trecându-i cu vederea mai mereu micile derapaje. Şi aşa s-a ajuns ca, în 2011, după 10 ani, TIFF-ul să fie atacat de propriu-i public tocmai pentru ceea ce este el de fapt, un festival provocator, un festival care împinge graniţe, un festival care şochează. Apropierea filmului de fotbal s-a dovedit a fi prea mult, iar ideea, îndrăzneaţă şi foarte bine lucrată, a organizatorilor din acest an riscă să rămână drept cea mai proastă promovare făcută festivalului în istoria sa.

Şi totuşi, de ce nu e “lame” spotul TIFF 2011?

1. Reuşeşte o parodie foarte bună după un film românesc al noului val.

2. Numărul 10, numărul ediţiei curente, este un prilej excelent de asociere a filmului cu fotbalul. Numărul 10 în fotbal este numărul purtat de marii jucători, este un simbol al excelenţei şi al creativităţii, al lucrului ieşit din comun, iar toate aceste metafore sunt în linia pe care TIFF vrea să o comunice.

3. În tema film – fotbal, vectorul de comunicare Corneliu Porumboiu se potriveşte perfect, câtă vreme, excelând în film, el este fiul lui Adrian Porumboiu, un personaj notoriu, care a excelat, la rându-i, mai întâi în arbitraj, ulterior în management fotbalistic.

4. Titlul lui Porumboiu, “A fost sau n-a fost?”, a devenit între timp iconic în presa şi analiza sportivă, când vine vorba de faze controversate. Clipul TIFF speculează excelent acest aspect.

5. Apariţia în spot a lui Porumboiu, care îl parodiază pe tatăl său, omniprezent la emisiunile de analiză sportivă, este savuroasă, la fel ca şi prestaţia actorilor care jucaseră în “originalul” “A fost sau n-a fost?”.

6. Un spot nu trebuie să se adreseze doar spectatorilor fideli, el îşi poate propune, bunăoară, să aducă spre filmul de calitate şi alte segmente de public.

7. O operă artistică trebuie judecată în sine, fără prejudecăţile îndeobşte asociate fotbalului. Iar, în sine, spotul TIFF 2011 este  la superlativ de la idee la până la finalizare.

Ar mai fi câteva argumente, măcar până la 10, dar nu ţin neapărat să fiu tezist. Ce vreau să zic doar că, da, rolul unui festival ca TIFF e să provoce, nu să cultive o bolnăvicioasă comoditate a spectatorilor săi. Vrei să găseşti farmecul spotului TIFF 2011? Mai arunci un ochi pe “A fost sau n-a fost?”, mai vorbeşti cu un prieten microbist, mai cauţi pe YouTube o emisiune veche a lui Ioaniţoaia, un “Proces al etapei” din anii ’90, şi atunci n-am nici o îndoială că vei înţelege la adevărata valoare munca lui Marian Crişan, a lui Corneliu Porumboiu, a lui Mihai Chirilov şi a lui Tudor Giurgiu… Altfel, da, e mai comod să spui că e “mişto”, că e funny sau că e “lame”…

FOTO: tiff.ro

1 Comment

Comments RSS TrackBack Identifier URI