Scurt ghid al relaţiei jurnalistului cu sursa. După Woodward

Când vine vorba despre relaţia jurnalistului cu sursa, Bob Woodward e referinţa numărul 1. Relaţia sa cu Mark Felt, adjunctul şefului FBI în timpul administraţiei Nixon, a reprezentat piatra unghiulară a investigaţiei Watergate. Ore întregi petrecute într-o parcare subterană, întâniri programate prin mutarea ghivecelor de flori de pe balcon şi atâtea şi atâtea zile şi nopţi de tăcere. Săptămâni la rând în care jurnalistul trecea înfiorat pe sub balconul lui Deep Throat, iar ghivecele erau puse pe “off”.

Invitat recent lîn Florida de către Poynter Institute, Bob Woodward le-a vorbit studenţilor şi jurnaliştilor cu care s-a întâlnit despre cum vede el abordarea şi întreţinerea legăturii cu o sursă. Rezumatul întâlnirii e disponibil aici. Mai jos, câteva idei, pe scurt.

1. Mark Felt nu avea Facebook. Sursele de acest gen nu vor avea niciodată Facebook. Deci sursele adevărate nu trebuie căutate pe Facebook. Iar informaţiile esenţiale nu se găsesc pe Internet. Ele vor fi întotdeauna ascunse.

2. Noapte afli adevărurile, iar ziua minciunile. Momentul ideal să vizitezi o sursă e după 8 seara. Sursa a mâncat deja, dar nu e încă în pat.

3. Puterea ta în relaţia cu sursa stă în informaţiile pe care le ai deja în momentul în care o abordezi.

4. Nu poţi discuta cu persoane care sunt pe poziţii sensibile şi să le spui că vrei să le dai numele în ziar. Or să te întrebe dacă nu cumva te-ai născut ieri. Sunt cazuri în care trebuie să lucrezi cu surse anonime, iar asta pune presiune pe tine să te asiguri că informaţia este reală. Validarea are loc în timp.

5. Amendamentul Grahamm (publisher-ul de la “Washington Post”) la regula “off the record”: dacă ai o informaţie obţinută “off the record”, iar aceasta este o informaţie cu adevărat valoroasă, o verifici din alte surse şi o publici, chiar dacă sursa iniţială ţi-a impus “off the record”.

6. Esenţialul e să iei sursa atât de în serios pe cât se ia ea însăşi pe sine şi să manifeşti un interes natural în tot ce e legat de ea, de la ce citeşte şi ce scrie până la ce joburi a mai avut în carieră. Şi mai sunt trei lucruri esenţiale: să asculţi, să asculţi, să asculţi!

7. Jurnalismul te învaţă să fii umil. E întotdeauna enorm de multă informaţie pe care nu o ştii şi enorm de multă informaţie care nu se ştie. Poveştile cele mai bune sunt cele care explică lucruri oamenilor.

2 Comments

  1. stii, intotdeauna am crezut ca un jurnalist este puternic prin informatiile pe care le are si le publica, dar, si mai important, informatiile pe care le are dar nu le publica niciodata.

    Fii atent la o chestie:
    Christine Amanpour este unul dintre cei mai cunoscuti jurnaliști din lume. Uitandu-ma un pic pe niste informatii referitoare la ea, descopar faptul ca a fost inclusa de catre revista americana Forbes in Topul celor mai puternice 100 de femei din lume, in conditiile in care Amanpour si-a consumat o mare perioada de timp din acesti 27 de ani in calitate de corespondent international pentru CNN.

    Unul dintre criteriile importante pe care trebuie sa le indeplinesti ca sa intri in topul oamenilor puternici este influenta pe care o exerciti pe un esantion cat mai mare de oameni. Ma intreb: ce influenta ar fi putut avea un corespondent international asupra oamenilor, astfel incat sa fie inclus intr-un top de genul asta?

    Ca si corespondent de razboi al unei televiziuni, nu prea poti sa furnizezi pe post decat informatie bruta: S-a intamplat cutare lucru, la ora cutare, in locul cutare. Nu e nimic care sa te implice pe tine, atfel incat sa poti sa influentezi ceva.Nu faci analize, nu faci comentarii foarte personale. Esti mai mult jurnalist de stiri.

    Exista totusi un motiv pentru care cei de la Forbes au ales-o sa fie in top 100 cele mai puternice femei din lume si, nu stiu de ce, am sentimentul ca acest motiv este reprezentat tocmai de informatiile pe care ea le-a aflat de-a lungul timpului si pe care nu le-a publicat.

    • Amanpour e influenta pentru ca se intalneste inr-un an cu mai multi “grei” din politica mondiala decat Basescu, de exemplu. Are cu ei discutii formale si informale, desigur. Aici e influenta ei. Sigur ca la un atare nivel, orice nuanta poate schimba un nivel de perceptie publica. Si asta se masoara tot prin influenta.
      Ce zicea Woodward era ceva de genul: sa ii dai sursei impresia sau garantia ca tu stii ca ea stie. Relatia lui cu Felt a fost de acest gen. Woodward a venit mereu cu informatiile la el si cu puzzle-ul rezolvat 95%. Restul, ce a venit de la Felt a fost doar o incuviintare din cap sau un “Mergi mai departe” sau cate o tacere cand pista lui Woodward era “rece”.
      Informatiile pe care le stii si nu le publici au sens atata vreme cat sunt la un nivel la care nu pot fi (inca) riguros probate si cata vreme iti dau tie un background si o orientare in raport cu publicarea informatiile solid verificate. Asta e si rostul intalnirilor informale sau al declaratiilor off the record. Sunt foarte importante, dar jurnalistul nu trebuie sa isi faca un titlu de glorie din informatii pe care le detine si nu le publica. Altfel, intre el si un ofiter de informatii dintr-un serviciu secret nu mai e nici o diferenta😀. Un jurnalist se valideaza pana la urma prin ce publica.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s