Primăveri

La Bucureşti, primăvara a venit în colanţi, într-o intersecţie cu eşarfe colorate şi cu parfumuri proaspete, ediţie limitată. În Haţeg, primăvara a venit altfel.


Miercuri seara, la ora când pleoapele cerului au prins a clipi somnoros peste vale, era iarnă în toată regula. Zăpada se înstăpânea peste orice petec de pământ şi doar mici poteci lăsau loc de “Bună ziua” primăverii. Dimineaţa, un soare cald a dat cep streşinilor. Agăţaţi nevrotic de grinzi, ţurţurii au început să se prelingă, stins şi definitiv, precum amanţii înşelaţi într-o îmbrăţişare de adio. A doua zi a dat colţul ierbii, tiptil, tiptil, milioane de fire verzi şi firave iţindu-se grijuliu, ca nişte copii jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu soarele.

Anul ăsta, un paznic bătrân şi cocârjat, cu riduri uscate de frigul crâncen al iernilor la munte, a fost vestitorul primăverii. A lăsat cât colo roaba cu care duce, manical aproape, din oră în oră, lemnele pentru centrala termica şi s-a oprit pe marginea pârâului. A venit de acolo, şchiopătând încurcat, direct la mine. Era aplecat cu totul peste o floare mică, galbenă, galbenăăăă. Şi-a ridicat ochii cât să-mi şoptească răguşit că a venit primăvara. “Astea sunt primele flori care apar aici, la noi, în Haţeg. Ghioceii or să apară mai încolo…”. S-a dus apoi la ale lui, învârtind absent floarea aceea galbenă. Floarea care adusese primăvara de la Haţeg.

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s