O îmbrăţişare

Bogdan Lupescu şi Ciprian Rus 🙂

A intrat în casă, mi-a urat “La mulţi ani!” şi m-a strâns în braţe. Apoi, cu gestul stângaci cu care îşi caută bezmetic prin buzunare pachetele de ţigări şi telefoanele pe care şi le pierde mereu, a scotocit până a dibuit două mogâldeţe albastre de ceramică, prinse într-o îmbrăţişare strânsă, ca aceea de care încă eram pătruns, de un elastic de cauciuc. A tras puţin să îi despartă, dar ei au revenit în îmbrăţişare, învăluiţi ca într-o aură protectoare de cauciucul galben. A zâmbit. “Vezi? Ăştia suntem noi!” :D. Uneori e nevoie de atât de puţin ca să spui atât de mult: o îmbrăţişare! Sau un elastic galben :D.

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s