SORIN CÂRŢU: Purtător ilegal de costum

Am privit cu detaşare şi curiozitate venirea lui Sorin Cârţu la conducerea tehnică a CFR-ului după plecarea lui Mandorlini. Şi am văzut în nonconformismul lui un posibil răspuns la criza cronicizată a unui vestiar şi a unei stări de spirit tot mai îndepărtate de momentul de referinţă al primului titlu. Mi-l imaginam genul de antrenor capabil să-l lase pe bancă pe Cadu, de pildă, măcar câteva meciuri, până ce acesta trece peste uzura fizică şi psihică. De fapt, genul de antrenor care să facă exact ceea ce predecesorii lui nu au reuşit, să schimbe ceva radical, adică mai mult decât sistemul de joc.

Cârţu a fost însă preocupat, din start, cu alte lucruri. Şi-a titularizat din primul moment copiii de suflet, pe Rada şi Dică, s-a răfuit cu Mandorlini şi, mai grav, odată cu el, cu italienii din lotul CFR-ului. Cadu a rămas acolo unde-l pusese Bergodi la plecarea sa, iar asta s-a văzut, din păcate pentru cei din Gruia, în avalanşa de autogoluri şi în deranjul general din zona centrală a apărării. Echipa joacă mai liber decât înainte. Jucătorii de calitate îşi fac, în sfârşit, numărul. Sunt lucruri incontestabile acestea. CFR-ul a avut şi foarte mult ghinion, şi arbitraje mai potrivnice decât în anii în care rezulatele pozitive se legau parcă de la sine.

Dar marţi seara, la Basel, echipa a fost victima propriilor slăbiciuni. S-au văzut grozăvii mai mari decât un 0-1 în deplasare. Există lucruri care se pot uita şi există experienţe peste care se poate trece. Nu e însă cazul crizei de nervi a lui Sorin Cârţu. Pentru aşa ceva există bănci de rezervă la Sânnicolaul Mare şi la Aleşd.

După primul meci din grupele Ligii Campionilor, tot cu Basel, la Cluj, presa a sesizat că formatul competiţiei de elită a fotbalului impune costumul din partea antrenorilor. Cârţu era singurul îmbrăcat sport. S-a conformat apoi, la presiunea opiniei publice, iar marţi, la Basel, s-a prezentat la pantaloni de stofă. Degeaba.

2 Comments

  1. 2008. Mioveni. Banca rezista
    2010. Basel. Banca cedeaza

    Concluzia: facem banci mai sanatoase decat elvetienii. Oricum, Sorinaccio a imbatrinit si asta se vede lesne. Pai, ce, crezi ca n-ar fi vrut sa sparga nenorocitul ala de plexiglas cu capul? Daca era mai tanar cu 2-3 ani… Dupa ce-si incheie cariera de antrenor si nu ajunge cumva antreprenor la Socola, Cartu s-ar putea angaja lejer ca tester la o firma serioasa de plexiglas. Dar, Cipri, ai uitat sa comentezi despre panica lui Sandu Matei, un om care, desi a vazut si auzit multe de-a lungul timpului, a ramas interzis la scena cu pricina🙂

    • Bună remarca cu Sandu Matei! Ce şi-o fi zis omul: dacă lovea în stânga şi nu în dreapta, acum cine ştie pe unde mi-ar fi fost capul… :))


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s