Când nu vorbesc oamenii, vorbesc stenogramele

Ce s-a întâmplat azi în Dosarul SOV e doar o nouă demonstraţie a faptului că interceptările, stenogramele şi intoxicările sunt singurele lucruri care mai funcţionează în România anului 2010. Subscriu că ne jucăm cu o inconştienţă demnă de o cauză mai bună cu fragmente interceptate de discuţii private, dar vina pentru asta nu poate fi plasată în mod exclusiv serviciilor şi parchetelor. Când nu vorbesc oamenii, vorbesc stenogramele…

Adevărul dureros al stenogramelor din intimitatea editorială a trustului Realitatea-Caţavencu e o surpriză doar pentru naivi şi neinformaţi. Sunt foarte mulţi oameni importanţi care ştiau exact care erau tonul şi viziunea de “business” media ale lui Sorin Ovidiu Vântu. Ca să ne referim doar la cei din interior – unii au tolerat o vreme situaţia, alţii au plecat la primele derapaje, câţiva au lăsat să se înţeleagă, la alibi, nişte nuanţe, puţini de tot au urlat că e o ruptură prea mare între cum văd ei lucrurile şi cum sunt ele de fapt acolo.

Per total, însă, nu au existat voci solide care să ia în piept derapajele patronatului la adresa libertăţilor elementare ale presei. Dimpotrivă, în mod constant, SOV a fost înconjurat de nume grele ale scenei sociale şi culturale româneşti – de la Dinescu şi Pleşu, într-o vreme, până la Hurezeanu şi Tănase mai încoace. Plecările oamenilor de caracter au fost acoperite de motive personale şi de o discreţie asumată în numele secretului profesional. Nu judec aici pe nimeni. Spun doar că tăcerea tuturor acestora a făcut loc stenogramelor de azi.

Într-o presă în care ancheta onestă şi serioasă nu-şi mai găseşte locul şi rostul, dosarul vârât pe sub masa de restaurant ţine loc de mare muncă de investigaţie. Într-o ţară în care suspecţii ridicaţi azi sunt eliberaţi mâine pe motiv de boli închipuite, arestările ajung să se facă abia după ce televiziunile au fost alertate să trimită camerele de filmare. Tot aşa, într-o societate în care adevărurile flagrante nu sunt spuse de vocile respectabile, de vocile autorizate, de vocile legitime, ele apar în stenograme, când şi cum le profită celor ce au interesul să manipuleze astfel de informaţii. E o lege a compensaţiei, oricât de cinic sună asta. Iar felul în care ea funcţionează nu ne avantajează deloc.

2 Comments

  1. […] Când nu vorbesc oamenii, vorbesc stenogramele […]

  2. […] Când nu vorbesc oamenii, vorbesc stenogramele […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s