2013: jurnalist în România. Visul generaţiei kamikaze

60 de copii au fost admişi în vară la secţia Jurnalism din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Alţii, până la 200, sunt aşteptaţi în toamnă. Cu cei din Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Sibiu, să tot avem vreo 1.000 de absolvenţi în 2013. Lor li se alătură absolvenţii din acest an, cei din 2011, cei din 2012… Hai să luăm orizontul de visare al “bobocilor” din acest an şi să vedem ce ne facem cu aceşti copii. Unde îi vedeţi lucrând în 2013? Şi unde vă vedeţi lucrând în 2013? Exerciţiu de imaginaţie. Sau exerciţiu de supravieţuire?

40 am absolvit Jurnalismica – copyright Doru Pop :D – la Cluj în 2001. Erau pe piaţă trei cotidiane mari şi late – cât de mari şi late pot fi ziarele format tabloid: “Adevărul de Cluj” (acum “Făclia”), “Monitorul” şi “Transilvania Jurnal”. Mai era ceva mişcare prin MediaPro, care lansase “Clujeanul”, săptămânal, şi care avea Mediafaxul şi ProTV-ul în bună stare de funcţionare, cu salarii decente, cu oameni ok şi cu ceva entuziasm dincolo de fluturaşul de salariu. Era şi Antena 1, dacă nu mă înşel, în rest cam bătea vântul. “Jurnalul de Cluj” tocmai ce fusese închis. Campania electorală trecuse.

Era trist, mai trist ca azi, în orice caz, dacă ne putem imagina aşa ceva. Împreună cu Cristi, am încercat la “TRJ”, un proiect care începuse frumos cât încă mai eram studenţi, dar care, în vara lui 2001, întârzia salariile cu lunile. Am fi lucrat şi aşa, dacă ne-ar fi luat… Dar nu luau pe oricine, pe atunci era o onoare să lucrezi gratis în presă😀.

Ne-am mai agitat până când a ieşit ceva-ceva.  Eu la “Monitorul”, Carmen la CD Radio… Cu toţii, alături de Anca, Fana, Cristi şi încă vreo două colege, nu mai mult de zece oameni am rămas în presă. Atunci. Acum, vreo cinci probabil.

Dar nu despre amintiri din copilărie e vorba aici (nu, nu am dat în boala lui Turcescu :D), ci despre sentimentul acela al naibii de greu al intrării pe geam (după ce ai fost dat afară pe uşă) în presa adevărată. Despre criza de soluţii în contextul necesarelor ajustări, cum ţi-ar spune azi, prin PR, orice manager de presă, foarte preocupat, desigur, de ratele la propria-i maşină.

Pe scurt, ca să nu o lungim şi să nu cădem în patetisme: unde naiba se vor angaja în 2013 cei 60+140+altecâtevasute de absolvenţi de Jurnalism şi unde vă vedeţi voi – colegii şi prietenii mei jurnalişti – în 2013?

Aţi da la Jurnalism dacă aţi fi acum proaspăt absolvenţi de liceu?

Vă vedeţi visând să fiţi jurnalişti în ţara mogulilor, a linşajului mediatic şi a tabloidizării ca unică soluţie de acces la public?

Mai sunt câteva întrebări, dar să vedem şi câteva răspunsuri🙂. Vă invit la comentarii. Nu vă sfiiţi😀.

18 Comments

  1. Deci pe mine, ca sa zic asa, ma ia depresia bre!

    • oricum, sa oferi sute de locuri in specializarea jurnalism pe piata asta fara nicio perspectiva in acest moment mi se pare inconstienta…

  2. admiterea e o afacere, inconstienti sunt cei care candideaza pe locurile astea si poate platesc si taxa, ca sa aiba o diploma care putin probabil le va asigura un job in breasla. poate in 4 ani ne vom lamuri si noi incotro se indreapta presa, cu precadere a noastra😦

    • ca orice afacere, si admiterea ar trebui sa aiba doza ei de responsabilitate. Adica sa fie o comunicare realista a oportuntatilor si beneficiilor. Nu ai ce sa le ceri unor copii de 18 ani… Dar aici e si treaba noastra, a comunitatii in general si a comunitatii jurnalistice in special, sa-i avertizam in ce se baga. Vorbeam cu Adi Popa mai in primavara si ii ziceam ca asta ar putea fi un proiect care s-ar plia bine pe rolul asumat de APPC…

  3. Am 25 de ani, am facut jurnalismul la Bucuresti si, daca as termina acum liceul, n-as mai da la jurnalism in niciun caz!!! (Si asta o zic dupa cinci ani in presa)…

    • Ce anume te face sa spui asta? Si ce alternativa au absolventii de liceu?

  4. Absolventă de jurnalism, am intrat în presa locală clujeană în studenție. Pe geam. Și pe gratis. Am ieșit pe ușă și nu m-am uitat înapoi. Din fericire, există câteva alternative (comunicare, publishing ș.a.). Corector nu, că se cerea master :)) Colegii care dau încă din coate în presă au stomacul mic și cojones mari.

    • Uite o definitie buna, dar realista, a tanarului jurnalist din 2010 :(…

  5. Jumate sunt pipitze care se viseaza prezentatoare. Multe nici nu-si dau seama cum arata, nici ca au nevoie de un logoped. Le stiu de la castinguri🙂.

    • Asa e🙂. Numai ca odata intrate in acest sistem media, care presupune facultatea, de multe ori practica si apoi aplicarea pentru un job, astfel de persoane incurca pe toata lumea. O data pentru ca una e sa predai la 40 de oameni si alta sa o faci in fata a 100, apoi pentru ca iti mananca nervii si nu ajuta la nimic daca le acepti intr-o practica la ziar la televiziune, ca sa nu mai vb despre faptul ca unele apuca sa ia locul – nu discutam cum – unor persoane cu aptitudini.
      Oricum, e clar ca jurnalismul nu a iesit inca, din pacate, de sub tiparul unui job cool, in care te distrezi toata ziua, iar seara citesti ceva de pe prompter.

      • eu le dedic Vank-ul asta:

      • e pentru cei(da, sunt si de aia)/cele de care vorbeam in comentariul de mai sus, sa nu se inteleaga gresit🙂

  6. Prin 2003 sau 2004, tinind un seminar la Jurnalism, i-am sfatuit pe studenti sa faca, in paralel, o alta facultate, o specializare in Altceva. Nu doar pe motiv ca “nu se stie ce vremuri vor veni”, ci si fiindca, din experienta de presa adunata – tigara peste tigara – din 1990 pina atunci, stiam ca e nevoie, pe domenii diferite, de oameni cu competente diferite.
    Le-am spus ca un redactor-sef cu adevarat responsabil va prefera sa trimita pe Sanatate un absolvent de Medicina (am avut colega medic, pe domeniu), sa aiba un absolvent de Stiinte Economice pe zona financiara, un profesor pe Invatamint (profesorii sint, in general, mai versatili, depinde de specializare) etc. In fine: sa aiba oameni cu competente in domeniu, care sa stie despre ce este vorba (si daca, intr-adevar, e vorba despre ceva!), sa nu se lase aburiti de PR, sa stie sa puna intrebari in tema… Intelegeti la ce ma refer.
    Ideea e ca omul va aduce stirea bruta, dar privita din punctul de vedere al celui care stie despre ce este vorba. La inceput, seful de departament ii va rescrie textele; in timp, respectivul se va deprinde si cu redactarea.
    Avantajul jurnalistului cu o a doua specializare in dosar e mare. Ca un pont negru din zona neagra a presei: stiu destui ziaristi care, lucrind “pe domeniu”, si-au facut sumedenie de relatii, asadar a fost o simpla formalitate pentru ei sa renunte la media si sa angajeze in respectivuli domeniu – inclusiv director de Regie, in cazul unui reporter care frecase, vreme de citiva ani, regiile autonome din oras. Huo! Rusine lor! Dar le e bine, cistiga!
    Asta-i sfatul meu. Fac presa din ianuarie 1990 – am prins inclusiv culegerile pe zinc, in tipografie. Sper sa va ajute!

    • Mersi fain de sfaturi. Problema competentei in media e oricum una foarte importanta. Specializarea pe domenii s-ar putea rezolva si printr-un sistem de module in cadrul Jurnalisticii, in care macar un an sa fie de specializare pe unul dintre cele cinci-sase domenii principale… Oricum, ideea cu a doua facultate merita luata in calcul.

      • La ce te referi cind scrii despre module? Din cite stiu (poate ca sint limitat la cunostinte zonale), la Jurnalism se fac module – agentie de stiri, TV, Radio, presa scrisa etc. Nu prea cred ca poti face, in Facultatea de Jurnalistica / Jurnalism ( titulatura depinde de Universitate), si Medicina, si Drept, si Stiinte Economice, si Sociologie-Politologie-Etcaeteralogie. Pe de-o parte (s-ar putea sa ma injurati) inca mai cred ca poti fi ziarist doar din vocatie. Si ca multe dintre Facultatile de “Jurnalismtica” au fost facute pentru a astupa o gaura din orizontul orientarii profesionale a tineretului absolvent de liceu. Tineret care, de multe ori, crede ca profesia asta e romantica, mereu placuta, aducatoare de mari satisfactii pe plan personal, spiritual si financiar. Aaa, BTW: unele facultati au fost facute si pentru a deveni surse de sinecuri!
        Noi, la ziar (cunoscut nation-wide pentru scoala de presa formata din anii ’80 incoace), chiar asta organizam, din cind in cind: scoli de presa! Dintr-o mie (sa zicem) de candida]i se aleg o suta; dupa interviu ramin 50, dupa probele scrise ramin zece: acestia sint trimisi pe teren o luna, doua, trei, impreuna cu reporterii mai vechi: e timp suficient ca sa-ti dai seama daca omul e “muscat” de tintarul presei. Daca ramin cinci, sa-si faca treaba, e un mare cistig pentru ambele parti… Bine, ca treaba asta functiona OK in vremuri cit de cit normale, fara criza de publicitate…
        O a doua facultate ajuta mult, chiar daca ar fi doar pe plan psihologic, adica sa ai mereu senzatia ca, oricind, exista si un Plan B.

  7. @red baron: cred ca mai degraba modulele ar putea fi orientate spre domenii de specializare, unde studentul sa achizitioneze macar bazele, ca sa se poata orienta spre viitor, decat spre genuri jurnalistice sau formate media. Sigur ca nu poti face Dreptul la Jurnalistica, dar se poate gandi un sistem flexibil de credite transferabile care sa ii permita studentului sa faca un numar de cursuri la Drept, de exemplu, daca e pe un anumit modul politic-administrativ…
    sunt de acord ca un plan B e oricand binevenit, dar nu stiu daca asta poate fi o solutie generala pentru Jurnalistica. Pentru ca atunci mai degraba Jurnalistica ar fi un plan B, dupa ce “ai o meserie” :)).
    Cat despre scolile de presa facute de institutiile media, e mai mare nevoie ca oricand de ele, dar facute sistematic, pe modelul Opiniei Studentesti sau al Monitoarelor la inceput, inainte de anii 2000.

    • Fiindca am facut facultatea intre 1987 si 1993, nu prea mai sint la curent cu forma invatamintului superior de azi, dar sper ca studentii sa aiba un cuvint de spus, incit sa se muleze pe nevoile lor.

      Remarc cu multa satisfactie ca, fara a da nume, te-ai prins din prima la ce scoala de presa m-am referit! Lucrez de 15 ani la Ziarul de Iasi, fost Monitorul de Iasi, nascut din Opinia Studenteasca. Personal, n-am trecut prin scoala de presa, fiindca am ajuns la Monitorul in 1995, venind de la un alt ziar, dupa vreo cinci ani de scris, dar am vazut in timp ce ziaristi buni s-au format acolo.

      E dificil sa spui care este planul A si care e B; totusi, cred ca un absolvent de – sa zicem – Stiinte Economice se poate angaja la un ziar, dar un absolvent de Jurnalistica nu prea poate lucra ca expert contabil. La asa ceva ma refeream. Dar, poate, asta e o viziune mai invechita, mai de pe la inceputul anilor ’90 – cind cei cu studii de presa erau blamati, fiind considerati dinozauri din vechiul regim.

  8. […] trei postări de peste 500 de vizualizări (despre viitorul meseriei de jurnalist, despre frunzuliţa lui Udrea şi despre pregătirile pentru marşul de la Cluj al jurnaliştilor […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s