CINEMA: Detectivul de suflete

Înainte de a fi o savuroasă conspiraţie sau un thriller captivant – şi e şi una, şi alta, fără doar şi poate – “The Ghost”, ultimul film al lui Roman Polanski, e povestea unui writer, a unui jurnalist plictisit de rutina meseriei. A unui biograf. Biografii sunt, ne învaţă personajul lui Ewan McGregor, detectivi de suflete. Nicidecum frazatori de carieră sau experţi în arborescenţe genealogice. Valabil şi pentru jurnalişti :).

Pentru cine nu s-a imaginat niciodată în rolul unui biograf sau pentru cei care, nepracticând jurnalismul, nu s-au aflat niciodată în faţa dilemei on the record-off the record, un biograf e un fel de duhovnic sau de psihanalist: ştie totul despre “pacient”, dar nu poate face nimic – şi cu atât mai puţin miracole – fără concursul acestuia din urmă. Zâmbeşte forţat, urlă mut, face un duş rece sau o baie fierbinte, dacă e cazul mai zâmbeşte o dată frumos, taie nervos cu pixul peste pasaje terne şi umple coşuri cu foi mototolite, apoi, invariabil, o ia de la capăt până când ajunge acolo unde e povestea. În sufletul “pacientului”.

Autist în probleme de politică şi plictisit de clişeistica atât de la modă pe rafturile librăriilor, personajul lui Ewan McGregor îi convinge pe editorii biografiei unui fost premier britanic că “sufletul vinde cartea”. “Nu mă pricep la politică, dar ăsta e avantajul meu, voi merge direct la inima personajului. Acolo e povestea. Asta vrea lumea să citească”, e argumentul writerului. Primeşte contractul pe loc – 250.000 de dolari -, iar directorul editurii care riscase 10 milioane de dolari în afacerea biografiei lui Adam Lang e mai liniştit acum că a găsit omul potrivit pentru continuarea poveştii începute de un consilier al lui Lang, mort în condiţii suspecte. “Remember… the heart!”, îi strigă complice, la plecare, după ce se ridică din fotoliul directoral.

Relaţia personaj – biograf (Pierce Brosnan – Ewan McGregor) e extrem de densă. E despre “the thin red line” dintre ficţional şi non-ficţional, dintre ce credem că suntem şi ce suntem de fapt, dintre ceea ce am trăit şi ceea ce ne-ar plăcea să citim că am trăit. Dintre ipocrizie şi onestitate. Michael Moore se maimuţăreşte o oră pe ecran ca să spună asta în documentarele sale. Polanski rezolvă conflictul din tuşe fine. Diferenţă de stil :D.

Polanski a luat un Urs de Argint la Berlin pentru “The Ghost”. Prestaţia sa nu putea rămâne nepremiată tocmai pentru că e o lecţie de regie. E în echilibrul filmului şi al regizorului său ceva din liniştea celui care nu mai face demult lucruri doar pentru că ar avea ceva de demonstrat. Asta face diferenţa dintre thrillerul lui Roman Polanski şi un thriller hollywoodian, pick one, anyone.

Polanski se ţine deoparte de excese şi de aproape inevitabilele clişee şi bate şcoala americană de film cu propriile-i arme. Are şi crime, are şi focuri de armă, are şi urmăriri, are şi sex, are şi super distribuţie, dar, asemeni personajului său principal, biograful jucat de Ewan McGregor, caută povestea în inimi, nu în efecte speciale :). “Remember… the heart!”, dragi prieteni jurnalişti.

FOTO&TRAILER: site-ul oficial al filmului
DETALII:
Citeşte şi interviul acordat de Roman Polanski pentru varianta pe DVD a filmului.

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s