LECŢIA DE MANAGEMENT: 2012, Apocalipsa fotbalului european

Un studiu al companiei de consultanţă în management AT Kearney, dat publicităţii ieri, demonstrează vulnerabilitatea fundamentelor economice ale fotbalului european. Cele mai importante trei campionate – Premier League, Primera Division şi Seria A – ar da faliment în maximum 2 ani dacă ar fi să judecăm după principiile de business aplicate în mod curent companiilor din Uniunea Europeană!

Tabloul sferturilor de finală ale Cupei Mondiale e un mare semnal de alarmă pentru fotbalul european. Reprezentante ale Europei şi finaliste ale ediţiei precedente, Italia şi Franţa nu au reuşit să treacă de faza grupelor, în vreme ce Anglia a capotat lamentabil în faţa Germaniei. În premieră la un Mondial, în sferturi s-au calificat mai multe echipe sud-americane decât europene!

Dezechilibrarea competiţiilor interne prin importul masiv de jucători străini, supradimensionarea beneficiilor primite de jucători din partea cluburilor, deci lipsa de motivaţie pentru performanţa la echipa naţională, clinciurile dese între cluburi şi federaţiile naţionale pe seama accidentărilor suferite de marii jucători la echipele reprezentative, ca şi boom-ul de atenţie câştigat de Champions League, în fapt un mondial anual al cluburilor, mai bine organizat şi mai impresionant ca pachet de entertainment decât competiţia din Africa de Sud, sunt marile probleme de pe agenda responsabililor marilor puteri europene. Dar veştile proaste nu se opresc pentru fotbalul de pe Bătrânul Continent…

La un pas de faliment

După cea mai elementară logică de business, trei dintre cele mai importante ligi europene de fotbal ar trebui să devină falimentare în următorii 2 ani. Return on Assets (RoA) negativ de două cifre, subcapitalizare şi cash-out-uri anuale de sute de milioane de euro sunt realităţi care, raportate la o companie obişnuită din UE, s-ar lăsa cu diminuarea drastică a participaţiilor investitorilor şi cu cereri urgente de returnare a împrumuturilor din partea creditorilor.

Chiar dacă, împrumutând o expresie din business-ul american, fotbalul pare “too popular too fail”, experţii în management ai AT Kearney avertizează că după mega-petrecerea din Africa de Sud mahmureala şi durerile de cap ar putea veni mai repede decât am crede.

Banii aduc goluri, golurile nu aduc bani

Concluzia cea mai radicală a studiului şi, practic, drama fotbalului european actual e că, deşi există o corelaţie directă între investiţiile masive în jucători şi succesul sportiv, analiştii nu au găsit nicio corelaţie directă între performanţa economică şi cea sportivă. Practic, fair-play-ul economic al unui club nu este deloc premiat în plan sportiv.

Iar acest lucru explică de ce Bundesliga (Germania) şi Ligue 1 (Franţa), cele mai performante ligi în plan economic, au avut rezultate mai slabe în ultimul deceniu în comparaţie cu Premier League (Anglia), Primera Division (Spania) şi Seria A (Italia).

445,5 milioane de euro este cifra de afaceri pe ultimul sezon raportată săptămâna aceasta de FC Barcelona. Profitul de peste 11 milioane de euro, deşi infim în raport cu cifra de afaceri, este o raritate la nivelul de performanţă al Barcelonei.

Marele adversar al sustenabilităţii financiare a marilor cluburi îl reprezintă balanţa negativă a transferurilor de jucători. Principalele ligi europene cumpără mult şi scump şi vând mai puţin şi mai ieftin. Overall, primele cinci ligi au un pasiv de mai mult de jumătate de miliard de euro (566 milioane de euro) provenind din balanţa transferului de jucători doar în sezonul 2009-2010! Lideră e Primera Division, cu un minus de 267 de milioane de euro, iar aici planul de business al lui Florentino Perez pentru Real Madrid (pe care niciun economist din lume nu a reuşit să îl înţeleagă), cu transferurile senzaţionaliste, în plină criză economică, ale lui Cristiano Ronaldo, Kaka şi Benzema, trage greu la balanţă…

94 milioane de euro a costat transferul lui Cristiano Ronaldo de la Manchester United la Real Madrid. Real deţine patru din Top 5 transferuri-record de jucători.

Mult în spatele unui business normal

În condiţiile în care un business obişnuit aduce în medie în cele cinci ţări prezente în studiu un Return on Assets (indicator-cheie de performanţă economică, pentru amatorii de fotbal :D) de 3-4%, doar Bundesliga şi Ligue 1 sunt pe aproape, cu +2,1%, respectiv +0,5%. Dezastru în celelalte ligi: -5% Premier League, -7% Primera Division şi -12% Serie A. Simplificând, banii aduşi de finanţatori nu se regăsesc în dezvoltarea sustenabilă a cluburilor de fotbal😦.

Când au realizat analiza, cei de la ATK au luat în calcul în evaluarea lor patru criterii esenţiale de sustenabilitate: performanţa sportivă, performanţa economică, influenţa socială şi atenţia acordată mediului. Ilustrativ pentru imaginea falsă pe care o lasă fotbalul microbistului obişnuit, campionatele din Italia şi Spania (atât de apreciate) stau cel mai prost overall dintre cele cinci ligi. Primera punctează doar la performanţa sportivă (locul 2, după Premier League), dar e ultima la performanţă economică, în vreme ce Italia e la medie (locul 3) doar în ceea ce priveşte influenţa socială.

Modelul german sau modelul american?

Chiar dacă Bundesliga poate fi un model pentru celelalte campionate din Europa în privinţa atenţiei acordate unui business sănătos, analiştii ATK dau exemplul Greciei în actualul climat economic mondial şi spun că un faliment al unei ligi de fotbal ar putea provoca o reacţie în lanţ. Franţa, bunăoară, cu un campionat destul de bine reglementat din punctul de vedere economic, a fost foarte afectată în ultimul an de scăderea preţurilor de transfer ale jucătorilor, pierzând o cincime din încasările sezonului precedent, în condiţiile în care era principalul furnizor de vedete pentru cele mai mari patru ligi europene.

Analiştii ATK arată cu degetul spre legea Bosman privind libera circulaţie a jucătorilor şi spune că o revizuire a ei este capitală pentru însănătoşirea economică a industriei fotbalului. De asemenea, importanţa acordată centrelor de juniori poate duce, pe termen mediu, la scăderea investiţiilor în transferul de jucători, ca şi la scăderea plafonului de salarii. Şi, mai spun realizatorii studiului, nu ar strica o privire atentă spre ligile americane, modele de performanţă economică.

Trei soluţii. De viitor

Cooperarea cluburilor şi acţiunea la nivel de ligă, ca entitate economică, restrângerea drepturilor şi privilegiilor jucătorilor de fotbal şi un control financiar strict la nivel naţional şi european sunt trei dintre soluţiile avansate de specialiştii în management. La rândul său, UEFA vrea să propună un model de fair-play financiar. Ar putea să nu fie suficient sau să fie prea târziu.

Fotbalul european trebuie să iasă din turnul de fildeş al Champions League, competiţia cu briz-briz-uri şi cu iluzii împachetate în staniol albastru cu steluţe argintii, pe lângă care Cupa Mondială din Africa de Sud pare un fel de Daciada, faza judeţeană. Vorba reclamei devenită sinonim cu Champions League: “Sunt lucruri care nu se pot cumpăra”. Viitorul fotbalului european este unul dintre acestea.

DETALII:
Citeşte şi AT Kearney_EU Football Sustainability Study

1 Comment

  1. […] LECŢIA DE MANAGEMENT: 2012, Apocalipsa fotbalului european […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s