CUPA MONDIALĂ: Ratarea lui Dumnezeu

E invocat doar la mari catastrofe sau la mari grozăvii, gen golul cu mâna al lui Maradona din 1986. Dar sunt atâtea momente în care, perplex ca şi noi în faţa unor bijuterii pământene, Dumnezeu ne lipseşte tocmai de suflul acela care a dat viaţă omului şi care de atunci dă viaţă, mereu, minunilor acestuia.

A fost cel mai frumos şi mai delicat moment al acestei Cupe Mondiale. Messi primeşte mingea la 18 de metri. Are şase adeversari sud-coreeni în jur. Îşi face loc printre ei din două mişcări, driblând pe loc aproape – sunt cabine telefonice mai spaţioase decât suprafaţa pe care a accelerat atacantul Argentinei – şi, din buza careului de 16 metri, stângul acela magic de ale cărui stopuri se miră însuşi Maradona, pune un lob în cross care îl îngheaţă în aer, cu mâna lungită dalian, a neputinţă, pe portarul asiatic.

E o reluare TV în care, pe un stop-cadru făcut de regizorii transmisiei, magia se vede în toată splendoarea ei. Acolo, pe acea reluare, nu ai nicio îndoială că mingea va intra în poartă. Rămâi mut de uimire, cu respiraţia tăiată, încercând să trăieşti la maximum, frame cu frame, povestea mingii plutind, ca un nor divin, peste neputinţele dureros de umane ale apărării coreene.

Era de ajuns doar adierea unui gând ca să fie gol, dar Dumnezeu rămăsese, ca noi, cu respiraţia tăiată, fascinat de lobul lui Messi.

Foto: Reuters & AP Photo via Yahoo! News

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s