PEP GUARDIOLA: “Si acum, acum ce mai facem?”

Lumea nu se opreste din loc dupa nicio victorie. Prima pagina tine o zi. O iei de fiecare data de la capat, fara macar sa stii daca dincolo, la finis, te va astepta o baie de confetti sau 100.000 de batiste albe fluturand nedrept pe cerul Barcelonei.

Era pe 19 decembrie 2009, la Abu Dhabi. FC Barcelona tocmai reusise cea mai mare performanta din toate timpurile pentru o echipa de club: castigase toate competitiile pe care le putea castiga pe durata unui an competitional. Dupa campionatul Spaniei, Cupa Regelui si Supercupa Spaniei, Liga Campionilor si Supercupa Europei, venise randul Campionatului Mondial al Cluburilor.

La festivitatea de premiere, Pep plange ca un copil. Henry il ia in brate ca pe un camarad adevarat si-l linisteste. Baietii isi iau apoi medaliile, urmeaza decernarea trofeului si explozia de confetii si blituri foto. Intr-un tarziu, jucatorii o iau spre vestiare, unde sampania era demult pusa la frapat. Doar Guardiola e buimac, undeva la intrarea in tunelul de la marginea terenului, cautandu-si din ochi secundul, pe Tito Vilanova. Tito vine intr-un suflet, dar Pep ii taie tot elanul cu o intrebare la care chiar nu are raspuns. “Tito, si noi acum, acum ce mai facem?”. E intrebarea unui antrenor care, la 38 de ani, castigase deja, intr-un singur sezon, tot ce se putea castiga.

Ce a urmat, se stie, in mare. Barcelona a ratat Cupa Regelui si Champions League. Rasplata a venit in weekend, cand catalanii s-au impus in cursa nebuna pentru titlu cu Real Madrid cu o performanta stagionala greu de egalat: record de puncte obtinute intr-un sezon in La Liga (99), record de victorii (31), record de meciuri castigate in deplasare (13), record de meciuri consecutive fara infrangere de la inceputul sezonului (21), record de golaveraj (+74), record de victorii intr-un intreg sezon (45 dintr-un total de 59 de meciuri). Plus, in premiera, “dubla” golgheter (Messi) – cel mai bun portar (Valdes) in “Liga Stelelor”.

Pep Guardiola a primit ieri raspunsul la intrebarea naiva si impertinenta si, mai presus de toate, prematura, atat de prematura, pe care i-a adresat-o secundului sau in momentul de maxima glorie al primului sau an de antrenorat la Barcelona. Mai erau atatea de facut, dar bliturile de la Abu Dhabi il orbisera pe tanarul Pep… De aceea, rapunsul e, intr-un fel, un capriciu al destinului. Data viitoare s-ar putea sa nu mai primeasca niciun raspuns.

Advertisements

6 Comments

  1. Stii, degeaba incearca Lup – imbracat intr-un tricou de Marasti cu Ronaldinho – sa ma atite ca Realul a pierdut titlul si ca barcelona e cea mai buna echipa, ca nu-i prea iese… 🙂 Bine, nu pot nega faptul ca aveti o echipa fantastica. Sa fim seriosi…Cine spune altceva e fie prost, fie vreun impatimit al analizelor de la gsp si sport.ro. Si totusi, nu cred ca Guardiola, Messi sau Xavi au fost protagonistii acestui sezon pentru voi. Acel cineva sta mult mai in spate si pina nu demult semana groaza si panica printre colegi, dar si satisfactii nebanuite adversarilor: valdes. E adevarat ca de-a lungul unui campionat ECHIPA conteaza cel mai mult, insa intr-un astfel de sezon nebun portarul poate fi decisiv. Sa nu uitam ca Realul a luat titluri pe paradele lui Casillas. A cistigat si Champions League. Asta in timp ce valdes umplea youtube-ul de smile-uri. Acum, insa, valdes a fost, pe merit, cel mai bun portar, in timp ce Casillas ne-a mincat multe meciuri. De ce spun asta? Diferenta a fost de 3 puncte. Multisor, daca am vorbi de un total de 50-60 de puncte per sezon, foarte putin in conditiile date: peste 95 de puncte obtinute de ambele echipe! E infim, Cipri! Daca facem abstractie de meciurile directe, Realul a fost echipa mai buna. Poate par ridicol, dar diferenta e atit de mica incit mi se pare nejustificata superioritatea “extraterestra” a barcelonei, atit de trimbitata in presa. Da, a fost mai buna decit Real, dar cu doar 3 puncte. Si cu o aparare mai buna. Si intr-un sezon in care Realul a suferit enorm, a fost macinat din toate partile, a fost masochist, a fost deseori jenant… Vreau sa spun ca Barcelona in toata stralucirea ei a fost cu putin mai buna decit un Madrid nesigur si fara buletin. Si nu ma intereseaza ca barcelona a ajuns mai departe in Cupa si in Champions League. Pentru un madridist, nu finala conteaza, nici semifinala sau sferturile. Doar locul 1. Orice altceva e egal cu zero. Cred ca si in tabara adversa lucrurile stau la fel…

    • Si eu sunt constient ca Barca a castigat titlul cu doar 3 puncte in fata. Dar, la 99 de puncte castigate, e greu de spus ce putea face mai mult. Aici e meritul Madridului, care a terminat cu 96, dupa cum la fel de bine putea termina cu 98, daca nu aparea blazarea de dupa aflarea scorului de pe Camp Nou. Asta n-am mai scris-o mai sus, poate o s-o bag intr-o mica analiza a sezonului Barcelonei, dar Guardiola a fost foarte aproape sa piarda totul dupa ce castigase totul. Daca Realul castiga meciul direct de acasa, avea titlul acontat. Cum ziceai, insa, la diferenta asta infima, orice fin reglaj putea schimba soarta titlului: daca Ibra juca si ceva fotbal sezonul asta, daca ar fi fost si Kaka la nivel optim integrat in echipa Realului, daca nu le-ar fi iesit madrilenilor una din multele reveniri pe final de meci… Sau daca, vorba maestrului Pellegrini, “n-ar fi jucat Messi vreo luna de zile”.
      PS: cred ca e setat CMS-ul anti-Madrid, altfel nu inteleg cum de ti-a aruncat comentariul direct in spam 😀

  2. Just want to say what a great blog you got here!
    I’ve been around for quite a lot of time, but finally decided to show my appreciation of your work!

    Thumbs up, and keep it going!

    Cheers
    Christian, iwspo.net

    • Thank you, Christian, you’re always welcomed to this blog 🙂

  3. Just want to say what a great blog you got here!
    I’ve been around for quite a lot of time, but finally decided to show my appreciation of your work!

    Thumbs up, and keep it going!

    Cheers
    Christian,Diet Guide!

  4. […] de jocul de fotbal, atunci 21 aprilie 2011 poate deveni ziua reinventării Barcelonei. “Şi acum, acum ce mai facem?“, îl întreba cu lacrimi în ochi Pep Guardiola pe secundul său, în decembrie 2009, după […]


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s