LECŢIA DE MANAGEMENT: Zece întrebări pentru şefii din presă

Cum te simţi ca şef de redacţie şi cum se simt oamenii cu tine ca şef?


Şeful de presă din România are în general o imagine mai proastă chiar decât presa însăşi de la noi şi, mai nou, mai proastă chiar decât PowerPoint-urile cu vânzările de ziare şi de publicitate din criză.

Forţaţi adesea de împrejurări şi de explozia pieţei să accepte posturi de management pentru care fie nu erau pregătiţi profesional, fie nu erau încă suficient de maturi, şefii de redacţii se văd prinşi acum ca într-o menghină între acţionariate surescitate de lipsa de rezultate şi de perspectivă, pe de o parte, şi oameni de teren demotivaţi de reducerile salariale şi paralizaţi de teama că vor rămâne fără un loc de muncă. E mult de analizat aici, dar nu e acesta subiectul postării.

Tocmai în astfel de perioade tensionate rolul de lider al redactorilor-şefi este mai important ca oricând, pentru că ei trebuie să inspire şi să ţină unite nişte colective editoriale care să permită publicaţiilor pe care le servesc să pornească din poll-position în momentul în care criza va fi fost depăşită, iar bugetele de publicitate vor fi fost redirecţionate din nou, cu mai multă generozitate, spre media.

Cu suspiciuni şi rumori la tot pasul, cu o stare de neîncredere la fel de densă ca fumul de ţigară din barurile unde se “închid ediţiile”, şefii de presă trebuie să se autoevalueze permanent şi să simtă cu maximum de nuanţe poziţia pe care o au în mijlocul echipelor pe care le conduc.

Jill Geisler, şefa Leadership and Management Group de la Poynter Institute, propune zece întrebări la care redactorii-şefi, şefii de departamente şi editorii ar trebui să-şi răspundă cu sinceritate pentru a putea merge mai departe.

1.Vin oamenii în mod frecvent cu idei sau proiecte pe care le realizează mai degrabă decât să aştepte indicaţii sau permisiuni de la tine?

“Dacă da, înseamnă că ai fost clar în explicarea rolurilor, responsabilităţilor, aşteptărilor şi bugetelor”, comentează Jill Geisler.

2. Îşi expun oamenii în mod liber opiniile în conversaţii şi şedinţe fără să aştepte să audă întâi care e părerea ta?

Oamenii care se simt urmăriţi sau criticaţi fără motiv sau care gândesc că opiniile lor pur şi simplu nu contează tac de obicei.

3. Îţi vorbesc angajaţii despre oameni care ar putea aduce un plus în redacţie?

Unul dintre cele mai bune semne că oamenilor le place unde lucrează e acela că au dorinţa de a recomanda alţi oameni buni pentru companie.

4. Au oamenii, când îţi vorbesc, viziunea întregii organizaţii, nu doar a grupului lor de lucru?

Aici intru eu peste comentariile lui Jill şi spun, din proprie experienţă, că neîmpărtăşirea valorilor întregii companii are efecte catastrofale (măsurabile) în performanţa produselor sau proiectelor dezvoltate de grup.

5. Acceptă oamenii în faţa ta greşelile pe care le fac?

Dacă da, înseamnă că ai reuşit să inspiri o cultură a încrederii.

6. Îţi cer oamenii pe care îi supervizezi ajutorul DUPĂ ce au încercat să rezolve singuri problemele sau conflictele apărute printre ei?

Dacă da, e bine. “Eşti lider, nu părinte!”, justifică Jill.

7. Vorbesc oamenii din echipa ta despre valorile muncii lor şi dacă da o fac ca şi cum ar fi valorile lor şi nu valorile tale?

8. Îi cunoşti pe membrii echipei tale ca oameni, nu doar ca producători de conţinut?

“Great bosses know that leadership is professional and personal”, spune şefa Leadership-ului de la Poynter, iar fraza sună prea bine pentru a mai trebui tradusă :D.

9. Te poţi uita la echipa ta şi să-l vezi pe potenţialul tău înlocuitor?

“The best bosses hire people who are smarter than they are”, punctează Jill. Fraza rămâne netradusă ca să nu o înţeleagă şefii proşti ;).

10. Dacă pui aceste întrebări echipei tale vei fi mulţumit cu rezultatul?

PS: Or fi întrebările lui Jill un pic cam “americăneşti”, dar încăpăţânarea de a nu răspunde onest la ele ar fi cât se poate de “românească”. Fapt care n-ar fi neapărat o surpriză pentru cine s-a mişcat prin presa de la noi.

CITEŞTE ŞI:
What Great Bosses Know about Their Impact (Jill Geisler, Pointer.org)

Advertisements

Leave a comment

No comments yet.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s